vineri, 16 august 2013

Toamna, toamna, esti o doamna

Precum o zana buna din povestile de demult, toamna a ridicat bagheta magica deasupra zarilor si a soptit grabita o incantatie, o poezie magica, cu care urmarea sa subjuge natura inflorita. Formula magica a avut efectul dorit. Sub bagheta fermecata a toamnei cea cu parul ca un curcubeu, totul s-a transformat miraculos.
Florile si-au plecat rusinate petalele, stiind ca toamna le zarise pe cand zambeau mandre soarelui arzator de vara. Porumbul s-a ingalbenit de ciuda ca va fi cules de maini batatorite si va fi aruncat ca hrana animalelor domestice sau macinat si pus in tuciul gospodinelor ce pregatesc mamaliga. Ursii au mormait furiosi. De acum incepea numaratoarea inversa. Daca nu mancau suficient in aceasta perioada, hibernarea le-ar fi fost scurta si grea, cu treziri dese si vise legate de mancare.

Ghindele au incercat sa se ascunda sub frunzele uscate ale stejarului-mama, sperand ca porcii mistreti nu le vor zari. Conurile de brad, imbatranite, cu solzii lemnosi mult rasfirati in afara axului, si-au sumetit capsoarele, sperand ca un copil le va culege si le va face vedetele scolii, alaturi de lucioasele castane. Oitele au behait nemultumite de frigul care cobora in fiecare seara pe pamant, dar si de iarba tot mai rara de pe munte.
Dovlecii mari, portocalii, nu se puteau hotari daca sa fie suparati ca in curand vor fi taiati, ciopartiti si expusi prin curti si targuri sau sa se bucure ca vor fi vedetele incontestabile ale toamnei, ca vor aduce bucurie copiilor si adultilor deopotriva. Stiau ca toti oamenii ii vor cauta, ca cei mai frumosi dintre ei vor fi primii alesi pentru a fi parte activa din sarbatoarea de halloween, care se propagase cu repeziciune in lume, ca vor fi folositi pe post de ornamente in casele curate si calduroase.
Padurile fosneau usor, a plans, stiind ca frunzele-s picate si in curand seva copacilor va cobori in pamant, in asteptarea unei alte primaveri. Apele si-au adunat undele in cercuri mici, parca inghesuindu-se intr-un iluzoriu adapost. Pasarile calatoare deja isi falfaiau aripile in semn de ramas bun si intorceau capul din cand in cand, ca pentru a certa un pui mai puturos. Soarele, stiind ca urma sa isi primeasca pedeapsa pentru parjolirea naturii, dar si binecuvantarea pentru incalzirea pamantului, astepta supus, cu razele scurte si fara vlaga, decizia toamnei.
In orase, vantul isi facea de cap, spulberand frunzele uscate ce cazusera prin parcurile acum pustii. Se invarteja printre picioarele copiilor care mergeau grabiti spre scoala, cu ghiozdanelele in spate. totul parea mohorat, totul parea trist si cenusiu. Dar daca aveai norocul sa nimeresti intr-o piata sau intr-un sat de gospodari, ai fi vazut un tablou minunat:
Tarabele erau pline de fructe dulci si de legume gustoase, ce se lasau cu mandrie pipaite si muscate sau doar aruncate in plasele gospodinelor. Pentru oameni, toamna insemna abundenta, insemna roade bogate, insemna vraja ce cuprindea sufletul in mrejele sale. Toamna, acesta doamna prea mult asteptata, aducea cu ea o frumusete ireala, o paleta cuprinzatoare de culori, o varietate de gusturi si arome.
Norii de un albastru ultramarin s-au involburat deasupra intregului pamant, incercand sa faca putina ordine, ca toamna sa poata fi primita cu fastul si respectul ce i se cuveneau. Desi la prima vedere totul parea uscat si trist, natura era fericita si isi urma cursul firesc, inclinandu-se si facand reverente in fata darnicei toamne.


Ma gandesc ca acest text ar putea fi folosit cu succes de catre elevi pentru o eventuala compunere scolara cu tema Toamna.







Un comentariu: