Acum cativa ani, intr-o vara caniculara, am descoperit cu stupoare ca orasul in care locuiesc era invadat de purici. Nu puteam intra in magazine, nu ma puteam urca in autobuz, nu puteam merge pe strada fara sa ma trezesc cu picioarele pline de ganganiile mici si negre, de care am oroare. Imi era teama sa ies din casa, imi era teama sa ma intorc acasa,
ca nu cumva sa aduc vreunul in locuinta mea. De cum intram in casa, ma aruncam sub dus, sperand ca asa, chiar daca unul a reusit sa ramana pe pielea mea, va fi trimis direct la canalizare, fara regrete.
Anul acesta, pentru a doua oara in viata mea, descopar ca orasul este plin de purici, ca din locurile publice exista riscul de a pleca acasa cu musafiri nepoftiti. Am o teama de nedescris fata de aceasta invazie, caci nu stiu cum se poate scapa de aceste vietati marunte, dar atat de rele. Mi-e teama sa ies in oras, mi-e teama sa nu simt intr-o zi vreo ciupitura.
Nu pot sa nu ma intreb cum se descurca cei care au animale in casa (in principal caini ce trebuie scosi la plimbare), cum se descurca cei care lucreaza prin locurile in care puricii s-au facut stapani. Cum se poate scapa de aceste vietati nesuferite, care au luat orasul cu asalt? Deocamdata aud ca nimeni nu a luat nici o masura, asa ca prin autobuze misuna cohorte de purici infometati, care abia astepta sa fie luati acasa de catre picioarele inocente...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu