vineri, 18 iulie 2014

Cazare la pensiune

Ne-am intalnit cu ei absolut intamplator la munte si am ramas prieteni pentru mult timp. Isi cautau cazare pensiune, asa ca i-am invitat sa se alature grupului nostru. Noi eram cazati in cea mai frumoasa pensiune de pe Valea Prahovei (nu dau nume, ca nu au platit pentru reclama) si aveam de gand sa mai ramanem acolo cateva zile, daca vremea ar fi continuat sa fie calda. A fost una dintre cele mai frumoase si obositoare vacante
din viata mea, o vacanta de cinci stele, daca e sa o evaluez dupa intensitatea cu care m-am distrat.

Am jucat leapsa in piscina din curte, am citit leganata in hamac, m-am bronzat stand tolanita pe creste de munte, am facut catarari periculoase, m-am pilit langa focul de tabara ce ne incalzea atmosfera seara de seara, am vizitat manastiri si muzee, am jucat nopti intregi scrabble cu prietenii mei, am participat la diverse concursuri si m-am ingrasat cateva kilograme datorita mancarurilor excelente primite la pensiune. Poze nu am, pentru ca oamenii, pe vremea aceea, aveau grija sa se distreze si fara sa anunte imediat pe facebook. Ah, stati, ca nu exista aceasta retea de socializare pe atunci.

Nu stiu daca as mai putea retrai pe viu astfel de momente, caci gasca aceea, absolut minunata, s-a spart de mult. Fiecare a plecat pe drumul lui si rar am reusit sa ne mai intersectam decat in treacat, pe rand, cate doi, trei, grabiti, preocupati, nostalgici... Nu imi ramane decat sa visez ca va veni ziua in care ne vom putea reintalni in formatia de atunci, ca ne vom mai putea bucura o data de cateva zile impreuna. Nu vom putea la munte? Nu-i nimic. Poate vom reusi sa gasim cazare la o pensiune din delta, caci multi dintre prietenii de atunci adora pescuitul, pe langa alte multe distractii, despre care deja v-am vorbit.

Dar care sa fie acea pensiune apropiata de perfectiune? Unde gasim, la munte sau in delta, cea mai buna pensiune? Cea despre care v-am povestit in acest articol are astazi preturile mult prea mari pentru bugetele multora dintre noi, caci nu mai suntem ca altadata, flutura-vant, liberi si inconstienti. Avem familii, avem copii, avem facturi de platit... Si cum as putea eu sa ii regasesc pe toti cei de atunci, pentru a-i convinge sa mai incercam o data? Daca aveti ceva sfaturi pentru mine, va raman profund indatorata, caci nu as vrea sa imbatranesc inainte de a ma putea bucura de o vacanta de vis, cum a fost cea din anul de dinaintea maritisului meu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu